Casa Gheorghe Tătărescu din București: mărturie a unei epoci și renașterea prin EkoGroup Vila

În cortina discretă a Bucureștiului interbelic, între ecouri de putere și reverberații culturale, Casa Gheorghe Tătărescu se înalță nu doar ca o construcție, ci ca o arhivă vie a unei epoci. Spațiul ei nu este o simplă piesă de decor, ci o consemnare a unei istorii complexe, marcată de ambiguități politice, gesturi de discreție și o arhitectură care vorbește în tăcere despre prezența și responsabilitățile elitei. În această vilă retrașă din Strada Polonă, nr. 19, moștenirea interbelică se intersectează cu efervescența contemporană, punând în lumină un proces rar de păstrare a memoriei, transpus astăzi în identitatea EkoGroup Vila.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la spațiu al puterii interbelice la EkoGroup Vila

Concepută ca reședință discretă a unuia dintre cei mai influenți prim-miniștri ai României moderne, Gheorghe Tătărescu (1886–1957), această vilă nu se lasă explicată doar prin biografia locatarului său, ci prin dialogul dintre arhitectură, politică și cultură. Într-un parcurs care o leagă de dimensiunea restrânsă, dar profund simbolică a spațiului, vila reflectă ethosul unei elite care și-a calibrat puterea într-un arsenal de proporții corecte, materiale selecte și un limbaj arhitectural atent punctat. Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, aceasta renaște ca un spațiu cultural care nu uită, ci conservă cu respect ecourile unei istorii complexe, marcând o continuitate ce transcende rupturile secolului trecut.

Gheorghe Tătărescu: omul unei epoci în impas

Compozitor al scenei politice românești în deceniile tulburi dintre cele două Războaie Mondiale și în perioada imediat următoare, Gheorghe Tătărescu rămâne o figură cu multiple fațete, greu de redus la o emblemă univocă. Jurist cu studii la Paris și doctor în drept din 1912, el s-a aflat la confluența tensiunilor democratice și autoritare, pledând pentru alegeri reale și reprezentare parlamentară, dar și navigând compromisuri politice majore. Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937 și 1939–1940) au fost marcate atât de reforme administrative și economice, cât și de întărirea prerogativelor executivului, ceea ce îl poziționează în zona unei istorii ambigue, care deranjează simplificări facile.

Ultimii ani ai carierei sale politice au fost frânți de încercările de adaptare la realitățile impuse de dominația sovietică și regimul comunist emergent. Eliminat treptat din viața publică și marginalizat politic, destinul său vorbește despre tensiunea dintre datoria personală și istoria tumultuoasă a României moderne.

Casa ca extensie a puterii și a unei culturi a măsurii

Construită în perioada dintre cele două mandate de premier, reședința lui Gheorghe Tătărescu se detașează prin modestie în fața exuberanțelor ornamentale de epocă. Perceptibilă este o alegere etică ce transcende formele arhitecturale: vila, cu dimensiuni relativ reduse pentru standardele vremii, invită la contemplație și decență. Biroul premierului, așezat la entre-sol, cu acces lateral discret, devine un simbol al raportului său cu puterea — o putere care se supune spațiului privat, nu îl domină.

În acest spațiu, elitele interbelice nu doar se întâlneau, ci dialogau în termeni de loialitate, vizând echilibre politice și culturale. Arethia Tătărescu, soția sa, a contribuit decisiv la definirea spiritului casei, păstrând coerența estetică și funcțională și ancorând-o într-un orizont cultural profund legat de tradițiile românești și sensibilitatea europeană.

O identitate arhitecturală între mediteraneean și neoromânesc: Alexandru Zaharia, Ioan Giurgea și Milița Pătrașcu

Casa Gheorghe Tătărescu este un exemplu remarcabil al unui tip de arhitectură interbelică ce combină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, un stil elaborat cu discernământ de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Domeniul lor de colaborare, cuprins între 1934 și 1937, a dat naștere unor repere importante ale Bucureștiului interbelic, iar această vilă se înscrie printre cele mai reușite expresii ale lor.

Fațada echilibrează portaluri cu rezonanțe moldovenești, coloane filiforme tratate diferit, dar într-un limbaj unitar, evitând rigurozitatea excesivă a simetriei în favoarea unui ritm viu și subtil. În interior, șemineul conceput de Milița Pătrașcu — elevă a lui Constantin Brâncuși și confidenta Arethiei Tătărescu — se integrează într-o absidă cu accente neoromânești, devenind o declarație artistică ce transcende funcțiunea practică.

Alte detalii, precum ancadramentele ușilor și fierăria din alamă patinată cu motive inspirate de tradiția orfevrăriei transilvănene, încheagă un dialog tacit între tradiție și modernitate; un dialog care conferă întregului ansamblu un sens autentic și o valoare arhitecturală ce depășește perioada.

Arethia Tătărescu: conștiința culturală a unei familii politice

În umbra evidentă a soțului său, Arethia Tătărescu, cunoscută și ca „Doamna Gorjului”, a fost unul dintre vectorii tăcuți, dar hotărâți, care au plasmuit acest spațiu al puterii moderate. Implicată în binefacere și în renașterea meșteșugurilor tradiționale oltenești, această femeie de cultură a purtat responsabilitatea de a păstra casa într-un temperamental echilibru între sobrietate și eleganță, între loialitate politică și autonomie culturală.

Legătura sa cu Milița Pătrașcu și sprijinul pentru proiectele lui Brâncuși reflectă o sensibilitate artistică care a conturat nu doar spațiul din Strada Polonă, ci și țesătura culturală a epocii. Arethia a vegheat asupra coerenței constructive și estetice a proiectului, insistând ca elegantul discret să fie înlocuit cu opulența. Acest fapt se regăsește în fiecare detaliu fin și în atmosfera construită cu migală în fiecare colț al vilei.

Ruptura comunistă: degradarea unui spațiu-martor

După arestarea și marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu în 1950, casa sa a intrat într-un spațiu al uitării și degradării. Sub regimul comunist, simbolul elitei interbelice a fost golit de sens, trecând prin naționalizare, compartimentări brutale și utilizări improprii care au compromis integritatea arhitecturală și spiritul originar.

Deși ferită de demolare completă, vila a fost supusă unui proces lent de degradare: finisajele originale au suferit din cauza intervențiilor neadecvate, iar grădina peisageră și-a pierdut expresivitatea inițială. În acest timp, casa a devenit un martor mut al unei istorii pe care regimul a încercat să o șteargă, iar dispariția naratorului legitim – Gheorghe Tătărescu însuși – a fost simbolică pentru decaderea spațiului.

Post-1989: între controverse, erori și eforturi de recuperare

Tranziția postcomunistă a adus pentru Casa Gheorghe Tătărescu o serie de frământări reflectate în intervenții adesea necugetate asupra decorului și compartimentării. În proprietatea unor personaje publice precum Dinu Patriciu, clădirea a suferit transformări ce au stârnit critici acute din partea mediilor specializate, întrucât acestea au alterat coerența arhitecturală gândită de Zaharia și Giurgea.

Intrarea temporară a casei într-un circuit de tip restaurant de lux a fost percepută ca un pas greșit, o formă de „consum” simbolic incompatibil cu statutul său istoric. Cu toate acestea, aceste controverse au readus în atenția publică semnificația casei și importanța memoriei sale, provocând o reflecție profundă asupra felului în care patrimoniul interbelic este tratat în România contemporană.

Ulterior, intervențiile mai atente și bine documentate ale unui investitor britanic au vizat reîntoarcerea la spiritul proiectului original, readucând la lumină proporțiile, materialele și detaliile autentice. Această etapă de restaurare a constituit un act de reparație culturală și a deschis calea unei discuții serioase despre responsabilitatea față de patrimoniu.

Continuitatea responsabilă: EkoGroup Vila azi

În prezent, vila din Strada Polonă este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, denumire ce indică o continuitate atent conservată, nu o ruptură bruscă. Transformarea sa într-un spațiu cultural cu acces limitat și controlat reflectă implicarea înapoi în circuitul memoriei și al dialogului istoric contemporan.

Proporțiile originale și detaliile interioare au fost consolidate;
Aerul sobru, dar primitor, al casei a fost păstrat;
Contextul istoric al locului este parte integrantă a programului cultural;
Accesul publicului se face pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro;
Funcțiunea actuală evită capcana comercializării agresive, păstrând respectul pentru originile spațiului.

Astfel, EkoGroup Vila devine un reper al istoriei imobiliare și culturale a Bucureștiului, un spațiu în care trecutul se reflectă cu luciditate în prezent, fără idealizare sau denaturare.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, prim-ministru în două etape (1934–1937 și 1939–1940), remarcându-se printr-un parcurs politic complex, marcat de reforme, compromisuri și adaptări dramatice în fața evoluțiilor istorice ale României interbelice și postbelice.
Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României, este diferit de Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor român de academism din secolul al XIX-lea.
Ce stil arhitectural definește Casa Gheorghe Tătărescu?
Casa este un exemplu distinctiv al arhitecturii interbelice bucureștene ce combină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu intervenții artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
Ce rol a avut Arethia Tătărescu în definirea casei?
Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și un factor determinant în menținerea echilibrului estetic și cultural al locuinței, implicându-se direct în conservarea sobrietății și coerenței ansamblului.
Care este funcția actuală a clădirii?
În prezent, Casa Gheorghe Tătărescu funcționează ca spațiu cultural sub titulatura de EkoGroup Vila, cu vizitare limitată și controlată, integrând în mod responsabil patrimoniul arhitectural și memoria istorică.

Intrarea în casa care a fost odinioară un nucleu al puterii politice și culturale din România interbelică reprezintă o invitație la reflecție asupra responsabilității cu care gestionăm memoria și spațiile istorice. Dincolo de dimensiunile sale fizice, Casa Gheorghe Tătărescu înscrie o lecție despre etica puterii, discreția și dialogul între trecut și prezent. Vizitarea acestui spațiu este o experiență care confirmă că memoria politicii nu este un simplu exercițiu narativ, ci un proiect arhitectural și cultural care continuă să pulseze prin ziduri și detalii. Astăzi, sub protecția și grija echipei EkoGroup Vila, această moștenire dobândește o nouă viață, devenind un punct de întâlnire pentru cei care înțeleg că spațiile istorice sunt instrumente vii de dialog cu timpul.

Explorează misterele și eleganța acestei vile și lasă-te purtat într-un periplu prin istoria României moderne, nu ca un spectator pasiv, ci ca un martor atent al memoriei care nu se lasă uitată.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.